Erau timpuri cand nu credeam in finaluri nefericite. Credeam, dar doar in filme. Nu imi imaginam vreodata un final nefericit in viata mea. Aceste idei pur si simplu nu-si aveau locul in lumea mea roz, unde iubeam si eram iubita.
Chiar si acum, cand finalul urat s-a desfasurat exact in fata mea, in viata mea, pentru mine, nu pot sa cred ca s-a intamplat. Desi stiu ca nu a fost un vis urat, eu inca sper sa ma trezesc. Chiar daca nu exista acum cale de intoarcere, eu as mai cauta-o o data, poate-poate dau de ea.
O fi prostie sau naivitate, nu pot sa judec, ca nu mi-e clara inca mintea. Pana gasesc raspunsuri la intrebarile ce-mi tulbura somnul, dar nici nesomn nu-mi dau, mai citesc o carte, mai beau o cafea si lupt cu fantasmele ce amenintau iubirea de copila candva. Fantasmele au devenit mai reale decat piscatura de tintar experimentata aseara, pe cand contemplam un nou apus fara sens.
Gladys si barbatii din viata ei.
12 years ago
No comments:
Post a Comment