Un nou an...

Un an nou fericit! Fie ca visele uitate si prafuite sa fie implinite sau macar inlocuite cu unele mai marete! Fie ca energia si pofta de viata sa fie la ordinea zilei! Fie ca dragostea sa mearga mana-n mana cu credinta in frumos, tot ce ar include acest frumos!
Pentru Moldova vreau un an mai luminos, fara crize la nivel politic sau economic.
Vreau prosperitate, munca, ambitie, rabdare, putere si dorinta arzatoare pentru a face ceea ce ne propunem.
Vreau sa vedeti in omul iubit - iubitul, aliatul, complicele, prietenul, parintele, amantul dorit.
Vreau sanatate.
Vreau fericire.
Vreau.. vreau... ca planuri marete sa aiba realizari deopotriva.
Vreau sa castig bursa pe un an. Vreau sa iau tot ce imi ofera viata, sa acumulez experienta.
Vreau sa castig toate concursurile la care particip. Macar cele de care depinde viitorul meu.

Sa na auzim de bine la anul!

O poveste

"Am privit-o in ochi pentru ultima data…

Ea...ea e o pisica salbatica ce a fost candva domesticita, dar acum a ramas singura, aruncata in drum de stapanul sau fara nici o explicatie.....cu timpul a aparut un alt om ce a observat-o si a iubit-o din prima clipa, avea grija de ea. Pisica nu se dadea mangaerilor lui, desi cu timpul incepuse sa raspunda cate putin la atentia omului...uneori lingea degetul omului sa-i arate ca el conteaza, dar ochii ei in contiunuu strigau in cautarea vechiului stapan ce o lasase...

De fiecare data cand omul isi privea pisica incerca din toate puterile sa o faca sa uite de vechiul stapan, sa-i sopteasca ca viata contiunua, incerca sa-i explice ca ea oricum a ramas o pisica de rasa, de o frumusete nemaipomenita-nu e una de pe strada, ii spunea mereu ca arata bine si avea grija de ea, sa nu o faca sa sufere din nou...

Si intr-o zi adevaratul stapanul se intoarse...el strigase in disperare pisica si ea venise uitand de omul ce avea grija de ea, uitase totul ce a fost si totul ce a vrut sa fie...Uitase totul ca un cosmar din copilarie...Probabil acum ea se aseaza pe bratele stapanului sau si el o mangae duios, iar omul dezamagit pleaca si dispare definitiv din viata ei....

A ales

La revedere......"

Nu e creatia mea. Eu doar am corectat pe ici-colo... Nu am reformulat sau reeditat.A fost scrisa din suflet si a ajuns la mine. Nu puteam s-o las sa se prafuiasca.

0-0

Nu-mi ajunge ceva. Am gasit o explicatie pentru starea mea. Simt de parca as avea un gol in stomac sau piept sau ce-o fi. Imi lipseste ceva sau cineva. Ceea ce simt devine mai puternic cand ascult o piesa. Ma simt singura, si plictisita, si oarecum dezamagita. Ce nu mi-o fi ajungand?

De ce?

Am primit un nickname nou. Asta e personalizat, cu istoric clar shi mai e shi rostit cu dragoste. Nu aveti cum ghici. E complicat. Acuma sunt 4elepashka psih.

Istoricul: am eu o pijama deloc sexy de iarna, groasa, larga shi verde. Pe puloverul ei, sau nu shtiu cum sa-i zic, este desenata o broasca tzestoasa. Intr-o seara, cand ma simteam rau, iubitul meu a venit la mine shi m-a surprins in pijamaua mea unsexy, dar surpriza - i-am placut :D. De fapt, i-a placut pijamaua. Shi atunci a aparut numele de 4elepashka. In aceeashi seara sau a doua, nu shtiu sigur, nu shtiu cum, a aparut numele de psih. Nu am prea protestat, nu ma intrebati de ce:D.

Da totushi, oare de ce 4elepashka psih?

A multumi

La un moment dat s-a apropiat un taximetrist, care ne-a propus serviciile la un spital ceva. Ea a refuzat, dar starea ei agravandu-se si scapandu-i lacrimi din ochi. Domnul ne-a zis ca ne ia gratis, important e ca domnisoara sa se faca bine. Ea a refuzat, eu am acceptat. Impreuna cu doamna ce a intalnit-o am dus-o in mashina. Eu nu puteam sa raman acolo singura la trecut de ora 10 seara. M-am urcat cu ei cu gandul sa ajung mai aproape de circulatia transportului, dar na... Ne gandeam daca sa ajungem la Urgente sau mai aproape. Eu eram de parere ca e prea departe pana pe Bucureshti shi doar aud strigate de pe bancheta din spate:"IRINAAAAAAAA... IRINA, te rog!" Irina, aflasem ca se numeshte domnishoara, leshinase shi ishi inghitea deja limba. Taxiul shi-a luat zborul, shi cotise in curtea Spitalului Mamei shi Copilului. Eu nu stiam ce sa fac. Tipam shi trageam de ea, in sperantza ca reactioneaza. Intre timp, ruda in cauza incerca sa-i scoata limba din gat si ii dadea palme pentru a-si relaxa mushchii. Degeaba.

La primul bloc ce avea lumina a cotit taximetristul. Mashina se afla inca in mishcare cand am tzashnit din ea shi trageam de ushile spitalului, care erau incuiate. Tipam in disperare dupa ajutor: "AJUTOR, fata moare!" De dupa o draperie a aparut o doamna doctor la care am strigat sa iasa. La usha doctoritele se certau:
-Lasa-ma sa deschid!
-La ora asta nu se deschide.
la care eu:"CARE ORA? fata moare! Salvati-o, va rog!"
Au iesit doamnele din spital. Taximetristul a scos-o in bratze pe Irina shi a dus-o la Terapie Intensiva.

Eu am ramas singura in fatza cladirii, langa mashina, tremurand, cu ochii inundati de lacrimi. Eram in stare de shoc. Un domn, pe post de privitor, le-a rugat pe doctorite sa-mi dea mie deja calmante. Taximetristul a revenit repede shi shi-a scos o tigara. Atunci mi-am dat seama ca de asta aveam eu nevoie. Mi-am scos pachetul din geanta, am scos cu mainile tremurande o tigara shi taximetristu mi-a aprins-o.

Dupa domnul Ion, m-a adus acasa cu taxiul, in ciuda faptului ca-i ziceam ca ajung singura, de la ieshirea din labirint ajungeam cu bine, el insa vedea ca sunt terminata moral... A lasat numarul sau medicilor pentru a-l transmite Irinei ca sa afle macar ceva despre ea.

Am ajuns acasa tremurand. Cum am intrat, mama, fara ca macar sa ma vada m-a intrebat:"Ce s-a intamplat?". I-am povestit de ce am intarziat vreo 40 de minute si i-am si raspuns la telefon in timpul asta cu o voce fals calma. Mama cu lacrimi in ochi m-a imbratzishat ca o mama..

Dupa ce am plans cu ea, fiindca realizasem ce proasta am fost, am mai plans shi singura, l-am sunat pe el. El a incercat sa ma calmeze. Mai apoi am sunat-o pe Anishoara, care m-a insotit a doua zi la spital sa aflu ce se intamplase cu domnishoara in cauza. In ziua accea, duminica, nu am aflat nimic, era alt schimb de medici in tura. Luni nu eram in apele mele. M-am intors martzi la spital, in sperantza sa gasesc pe cineva care au fost prezenti in noapte cu pricina. Din fericire am dat peste o doamna tare de treaba, care mi-a povestit ca Irina a fost salvata si ca nu mai tinea minte nimic din ce se intamplase cu ea inainte. Am mai aflat ca i s-a transmis numarul domnului Ion, taximetristul, dar ea nu l-a sunat. In schimb, am facut-o eu. L-am sunat, pentru a nu stiu cata oara, de data asta cu veshti bune. Si el a cautat-o pe ea. De fapt, voia doar sa stie daca s-a facut bine. Eu l-am anuntat. Dumnealui s-a inveselit pe data. I-am multumit pentru tot si am mers spre cursuri cu un zambet tamp pe fatza. Eram fericita shi tot ce shtiam era ca un om inca mai traieshte...

Multumesc, Irina, ca te-am intalnit atunci! Datorita tie, mi-am dat seama ca poate chiar ash vrea sa ma reprofilez.. sa lucrez cu oamenii. Am realizat ca in viatza cel mai important e insashi viatza shi nu pierderea ei. Multumesc destinului ca mi-a dat palma aceea la momentul potrivit shi ca a redat sens soarelui sa rasara dimineatza.

Motiv pentru

Exista momente in viata cand realizezi multe lucruri in timp record. Mi s-a intamplat sambata, 12 septembrie. Am ieshit in orash singura. Am mers in centru. Prietena mea A. voia sa ma insoteasca, dar am preferat sa vad singura noi chipuri. M-am plimbat mult. M-am oprit la terasa de la MC. Cu ceva de baut in mana, stateam cuminte si priveam... Priveam tot ce era de privit. Atrageam o atentie deosebita cuplurilor de indragostiti (oare de ce?). La inceput mi se lumina chipul cand vedeam ca lumea se iubeshte, apoi m-a apucat jelea de crac (vorba soacrei mici).

Dupa o ora de stat cuminte m-am intalnit cu un baiat, de fapt, l-am obligat sa renunte la ideea de a privi pana la sfarshit un film din cadrul Festivalului de Film polonez la Chisinau. Am vorbit mult, am ras din plin... Pe la 9 shi ceva am decis sa ma pornesc spre casa. In microbusu 175 m-am ashezat confortabil, cashtile in urechi si faceam bilanturi.

Exact cand am decis sa ma schimb, sa nu permit tuturor sa intre in lumea mea, cineva a inceput sa se simta rau in microbus - o domnishoara de pana in 25 de ani. Un domn a ashezat-o langa o fereastra, dar ea se simtea tot mai rau. Vorbea la telefon shi aproape plangea. La un moment dat a scos un flacon cu calmante in pastile, insa nu reushea, din cauza ca-i tremurau mainile, sa scoata vata de la gura sticlutei. Domnul care o ajutase, i-a scos el vata. Atunci i-a inapoiat sticlutza. Ea incerca sa scoata o pastila, dar nu intelegea ca sticluta e de fapt goala. Eu i-am aratat ca e goala. Si stiti, am vazut disperare... Mai multa decat am vrut sa vad. Cu telefonul la ureche, incerca din rasputeri, batand gura recipientului in palma, sa scoata ceva de acolo. Atunci i-am vazut groaza in privire.

Domnul a intrebat-o unde locuieshte. Ea a zis ca pe Burebista shi ca cineva o intalnea la ieshirea din microbus. Dumnealui trebuia sa coboare mult mai devreme decat mine. Asha ca eu m-am oferit s-o conduc, crezand ca nu poate fi prea departe de casa mea. Am mers mai mult decat mi-am imaginat. Nu stiam ca str Burebista se intersecteaza cu Munceshti. Acolo am coborat cu ea. Am tinut-o sa nu cada pana la ieshire. Ceea ce ma deranjat e ca restul pasagerilor nu au reactionat. Majoritatea tineri, flacai in putere, dar zero emotii la suferinta altora. Ne-a intalnit cine trebuia sa o faca. Doamna, nu era mama ei, a avut grija sa o tina sa nu cada direct din transport. Am ashezat-o pe bordura, ca nu putea elementaru sa stea in picioare. Doamna a adus cu ea o sticlutza cu apa, un pahar mic shi calmante in picaturi. a spalat-o cu apa rece pe fatza, pe maini. I-a dat picaturile cu apa. Dar domnishoara se simtea mai rau. A inceput sa tremure toata. Nu stiam ce sa fac. O zona destul de nepopulata, fara trecatori... Nu puteam decat sa astept sa se faca ea bine....

Vreau sa dau timpul inapoi. Am mai zis-o? O mai zic... VREAU. Ma culc shi scol cu aceeashi stare. Patetica? Nu-mi pasa cat nu ma vede nimeni... Sunt facuta tzandari. Lacrimile inca mai curg shiroaie shi ma intreb:"Unde mama masii incap atatea ca sa iasa la nevoie?".

Imi vine sa strig, sa tzip, sa zbier, dar nu ma ajuta... Nu mai am ce face. Unicul sprijin? Prietena, care din cauza Univerului ieri nu a venit la mine. Ai mei mi-au facut-o. Am crezut ca pleaca doar pe seara, dar au lipsit toata noaptea shi inca nu au venit. Sa fi shtiut, poate dadeam vreun party gen - sa moara shi ultima picatura de durere, sa se dizolve in ce gaseshte...

De ce nu pot schimba nimic? Nu am nici un resentiment in privintza lui, deshi daca ma gandesc - este: neglijentza lui in anumite momente, cat era departe.

Scrisul ma elibereaza, ma face sa uit. Shi o sa uit. O sa ma iubesc mai mult decat pe oricine altcineva. Ii multumesc mamei, care m-a lasat in pace, nu m-a bombardat cu intrebari, cand vedea ca nu vreau sa vorbesc. Shtiu ca am facut-o shi pe ea sa sufere. Sa ma vada absenta, cu privirea pierduta shi ochii umezi a deranjat-o mult. A incercat sa ma intrebe ce s-a intamplat cu X, dar am raspuns evaziv.

Maine o sa fie mai bine. De fapt, de azi o sa fie mai bine. O sa ma gatesc, o sa ies in orash, o sa incerc sa uit poate prin localurile cu multa lume shi priviri atzintite asupra mea.

Si eu te iubesc, dar...

Ieri a revenit in patrie. Ne-am revazut. S-a sfarshit... Pacat. Inca il mai iubesc. Sunt debusolata, cu basmalutza la indemana. Si nu mi-e rushine sa sufar. Acum am ramas doar eu cu mine, cu suferintza, lacrimile, rimelul pe obraji, creionul inshirat pe sub ochi, privirea pierduta, sufletul ranit...
-Te iubesc!
-Si eu te iubesc, scumpo! Dar ne facem rau reciproc!...
Vreau sa dau timpul inapoi...

Te iubesc, dar nu te mai vreau

Ea: daca nici tu nu shtii in bratze sa ma strangi atunci cine?
El: lista candidatilor e mare
Ea: de ce eshti asha?
El: daca asa e
El: miai repetato in continuu in decurs de o luna, ca meriti mai mult
Ea: fiindca te vreau pe tine
Ea: doar ca uneori nu vad sa tii la mine
Ea: te-ai schimbat
Ea: de ce?
El: ba nu
El: relatia asta a fost o greseala...esti minunata, meriti mult mai mult..ma simteam atat de bine cu tine, minunat cand eram prietenii ce-shi zic de toate
El: acum toata responsabilitatea
El: si atentia
Ea: ziceai altceva
Ea: stai
Ea: shi o termini asha
El: nu termin nimic
Ea: adika?
El: adica nu termin nimic
Ea: shi ce a fost mai sus?
El: nush
Ea: deci pui punct?
Ea: is grea de cap
El: blonda acum
El: esti blonda?
Ea: mai conteaza?
El: nu
El: nu vreau sa pun punct, dar nu mai pot...meriti mai mult, am inteles
Ea: eu te vreau
El: du-te la baiatul care te poate face fericita
Ea: pe tine
Ea: nu zi asta
El: daca asa e
El: singura miai spuso de nenumarate ori
Ea: te iubesc
El: si eu te iubesc scumpo
Ea: fa-ma fericita shi atat
El: nu te pot face fericita
El: nu vei fi cu mine fericita
Ea: am fost
Ea: shi mai sunt
Ea: ba nu
Ea: zambetul tau de regula ma face fericita
El: ei
Ea: e distantza de vina
Ea: nu vreau sa inchei
Ea: cand shtiu ca nu am facut destule ca sa salvam ce mai poate fi salvat
Ea: a fost gresheala mea ca-ti scoteam ochii, a ta neglijentza
El: nu ai gresit cu nimic
El: eu sunt de vina
Ea: eu am greshit
Ea: chiar nu vrei sa ma mai vezi?
El: cu ce? cu dragoste?
El: logic ca vreau sa te mai vad
Ea: pai?
El: pur si simplu..of, nush
Ea: te-am sufocat
Ea: inteleg
El: nu pot fi acel baiat care il vrei
El: nu pot si gata
El: deja eshti
El: ei kkt
Ea: ai fost dintotdeauna
Ea: iubitule
El: mda
Ea: la un moment dat am vrut eu sa pun punct
El: stiu
El: nush ce te-a oprit
Ea: cand am avut noi discutia aia
Ea: mi-am dat seama ca nu pot s-o fac
Ea: acum insa tu ai putut
---
Ea: iubitule
El: da scumpo
Ea: te iubesc
El: si eu te iubesc
Ea: iarta-ma ca am fost atata de sufocanta
El: ce e cu tine
El: nu ai de ce sati ceri scuze
El: tiam spus, e in mine nu in tine
---
El: uite..nu sunt baiatul care il vrei..asta e problema
Ea: eu asta singura decid
Ea: nu-mi zi mie ce vreau eu
Ea: eu shtiu ce vreau
Ea: pe tine
Ea: acum apare intrebarea daca tu ma mai vrei
Ea: atat
Ea: simplu ca buna ziua
El: logic ca te vreau
El: atunci?
El: atunci ce?
---
Ea: nu te inteleg
Ea: zici ca ma iubeshti shi-n acelashi timp renunti?
---
Ea: nu vrei s-o luam de la capat?
Ea: o singura data intreb
El: nu
Ea: bine
Ea: noapte buna
El: noapte buna

Mi-e frica

Exact, o noua zi cu faze proasta. KZDMS... Parca e totul okay, perfect shi puf.. dispare magia. Sa-mi bag picioru in fericirea asta care apare shi dispare fara vreun motiv anume. De fapt, ce sa zic, cu El e totul bine. E perfect sau era, nu mai shtiu.
Sunt o fire impulsiva. Pufnesc shi dupa 10 minute imi trece. Dar de data asta imi e frica ca dispare fericirea shi nu mai apare in lumea in care El e magicianul ce mi-o aduce. A decis sa ramana aici, sa-si termine cursurile. Asta e vestea buna. Cea rea e ca nu depinde doar de el... Legalitati, explicatii, permisiuni - sau ba :-s. Traiesc clipa, doar ca frica shi dorintza de a-l avea alaturi ishi baga coada in fericirea prezentului.
Mi-e frica. Daca continua ca mirosul lui sa mi se para unicul aer respirabil, iar bratzele unicul adapost sigur, pai am rupt cuiul. Ce ma fac?
Mi-e frica. Se zice ca cel ce iubeshte mai mult, sufera mai mult. El mi-a dat o replica: iubeshte mai putzin, poate nu suferi. Hai mah, crezi ca-i pe buton asta? Sa fi fost, ma distram acum pe undeva shi nu stateam in fatza computerului, cu o mie shi una intrebari in cap shi incercand sa pun la loc piesele unui puzzle invizibil.
Mi-e frica. Devine prea serios pentru gustul meu shi mult prea condimentat. Certurile de cateva minute sunt la ordinea zilei, incheiate de imbratzishari shi sarutari. Ce chestie - mai pasionale ca in momentele noastre de glorie.
Mi-e frica de angajamente. Sunt mult prea independenta. Da-n acelashi timp, parca vreau sa ma arunc cu capu-n fatza trenului, ca nah, am nevoie de El.
Prea multe idei ce nu-shi gasesc rostul in creierul meu. Mama, parca am fost pusa-n priza....

Стервэ ... сучкэ

Discutam ieri la servici cu o prietena. C. e cu 7 ani mai mare shi cu tot atatia mai bogata in experienta shi nu numai. Vorbeam despre barbati, dragoste shi sex. Ea se pregateshte de maritat. Evenimentul se prognozeaza pe la anu'. De fapt, este un fel de sora mai mare, exemplul mamei mele la mine acasa. Imi zicea despre inceputurile relatiei ei cu actualul si impactul acesteia asupra fostului. Ex-ul ei a fost dragostea din adolescentza-i neastamparata. Dupa un apel fulgerator al iubitului meu, ea imi zambeshte shi zice: "Ma uit la tine shi ma vad pe mine la varsta ta. Eram la fel de dulce-acrishoara. Mai acra decat dulce. Dragostea mea de atunci din 'sterva' nu ma scotea ca shi ceilalti baieti din jur, de altfel. El de-asta pana acum zice ca-s unica lui iubire shi actualei lui iubite."
Uite asha mi-am amintit de un el - S. Am avut o relatie spontana, fulgeratare, in urma cu un an shi 2 luni. A durat putin, insa a fost plina de umor, neprevazut shi atractie. Baiatul avea 22 de ani pe atunci shi un numar infricoshator de cuceriri la activ. Nu zic, nu-s nici eu usha de biserica. Dar ce ziceam, aminte de el mi-a adus cuvantul 'sterva'. De regula, jongla intre 'su4ka' shi 'sterva'. Se pare ca asta-l atragea la mine. Cand nu ma despartisem bine de el, aparuse un altul la orizont - M. Shi ciudat, dar shi asta jongla intre aceste doua determinative. Cu asta insa, a durat ceva mai mult relatia. A fost frumos, plin de culori shi nuantze.Chiar shi dupa despartire, S. era prezent in viatza mea. El shtia de noua relatie a mea shi ma ajuta. Rupea din el, da-mi era umarul de sprijin. Zicea ca e multumit pana shi asha, doar sa ma shtie fericita. Nu voiam sa fie el cel ce imi da sfaturi in legatura cu o alta relatie, dar asha se intampla. El voia sa faca parte din viatza mea.
A trecut mai bine de un an de la despartirea cu S. shi inca ii duc oarecum dorul. El mi-a intrat in suflet pentru faptul ca m-a iubit dezinteresat. Vorbitor de limba rusa, facea eforturi mari ca sa vorbeasca cu mine in limba mea preferata - romana. Declaratiile mi le facea shi pe-alea in romana. Adoram sa le aud sau citesc, asha stangace cum erau, fiindca emotiile ii amplificau greshelile gramaticale shi le faceau mai dulci decat erau. Eram despartiti de jumate de an shi inca puteai sa ne prinzi in discutii interminabile la telefon, in care radeam shi ne aminteam de frumos. El shtia ca-s extrem de hotarata shi ca nu agreez sa fac exceptii. Shtia ca greshise in minutul lui de aur. Simtzeam ca vrea sa dea timpul inapoi. Mi-o zise de multe ori. Shi ciudat, dar voiam sa fac acelashi lucru. Dar nu i-am zis-o vreodata.
Saptamana trecuta m-a sunat. Nu vorbisem de 2 luni, cea mai lunga absentza a lui din lista apelurilor primite. Mi-am dat seama ca e deja vindecat de mine. A invatzat sa traiasca fara a-mi mai cere parerea shi acordul. Ciudat, cand m-a sunat, eram cu M. shi cu actuala lui prietena cu care m-am imprietenit (ea nu shtie ca noi am fost impreuna, e mai bine sa creada ca suntem doar prieteni dintotdeauna). Nu am putut sa vorbesc cu S. prea mult la telefon, nu era politicos sa stau la taclale la telefon mai mult de 3 minute, avand in vedere ca eram insotita. Ash fi vrut sa fiu singura atunci. M., cand a auzit cu cine vorbisem, cica:"ii este dor?", raspunsul meu a fost:"da... " shi mie a urmat in gand. Apelul lui S. mi-a dat o stare aparte.
Acum, cand imi amintesc de apel, vocea lui, ma doare spatele shi am o stare inexplicabila. Imi dau seama ca S. m-a schimbat mult. Mi-a dat incredere in mine, m-a invatzat frumusetzea daruirii ne-reciproce prin propriul exemplu. Poate de-asta viatza se imparte intre 'pana la el' shi 'dupa el'.
Caut un motiv pentru care noi nu am mai fost impreuna shi nu-l gasesc. E de vina lashitatea ambilor sau faptul ca el nu mi-a zis clar shi raspicat ca ma vrea inapoi. Cuvintele lui erau doar:"vreau sa dau timpul inapoi". Eu am fost nehotarata. Nu-mi place sa ma intorc din drum.

P.S. Acum sunt fericita, vreau sa-l shtiu pe S. la fel. Insa nu-mi surade ideea ca el sa sufere inca vreo dezamagire.

Abundenta de ganduri

Azi a plouat. A fost una din zilele cu faze in majoritate proaste. Pe langa faptul ca El nu a sunat, iar eu ashteptam sa sune, shtiind ca n-o sa se intample, a mai shi plouat cu tunete. Mi-e frica de tunete shi fulgere, ma baga in sperieti shi ma obliga sa inchid geamurile shi sa trag jaluzelele.
Am reactzionat mai aiurea ca niciodata din cauza ploii, stare care ma obliga sa mananc (am pus pe mine shi tre' sa scap de kg in plus), sa strig sau sa raspund urat. Bine, recunosc, motivul nevrozitatii mele a fost accentuat de ashteptarea in zadar a unui telefon sau macar un sms care sa contina un pretext plauzibil.
Trebuia sa ne vedem alaltaieri, a amanat intalnirea, zicand ca tre' sa plece in afara orashului shi ca se intoarce a doua zi, seara. Ne-am inteles deci ca ramane pe azi. Ieri, pe la doua mi-a scris ca e acasa mai devreme, dar ca partea rea e raceala, ce l-a apucat. Eu l-am sunat imediat sa vad cat e de rau shi sa-i zic sa ia ceva pentru raceala shi sa incerce sa doarma. Asta a shi facut, zicand ca ma suna cand se trezeshte shi promitzandu-mi ca se simte mai bine azi ca sa ne vedem. Dar nu a sunat. Pe la 11 noaptea m-a sunat M, prietena mea, sa-mi zica sa mergem azi la piscina, sa luam un pic de soare, e ultima luna de vacantza, iar eu am un program lejer. I-am zis ca merg doar daca nu ma vad cu el. L-am sunat sa vad cum se simte shi-n acelashi timp sa vad daca daca ne vedem azi sau merg cu M. la bazin. Dar el avea telefonul deconectat. Azi am ashteptat in zadar sa sune. De fapt shtiu din surse sigure ca la un moment dat era acasa, daca se gandeshte sa motiveze cu "se terminase banii de pe cont".
Nu am suferit niciodata din cauza baietilor, cu o singura exceptie, un el care ma facea sa sufar apeland la punctele mele slabe. In rest am fost dintotdeauna relaxata, fara sa ma complic prea mult cand cineva nu suna, poate din cauza ca ei intotdeauna sunau. Dar cu El e altfel. E acel ceva ce rar gaseshti in Chisinau shi de fapt nu am gasit aici. El imi spunea intotdeauna ca n-o sa dau de ceeea ce am nevoie, din cauza ca e El departe :D. El a shtiut de toate idilele eshuate din ultima jumatate de an shi radea ca-s mult prea inteligenta ca sa-mi placa baietii de aici, de varsta mea. De fapt, niciodata nu am putut sa vad un potential partener in semenii mei. Am fost atrasa intotdeauna de barbatii maturi, cu tzeluri shi idealuri shi nu treceam niciodata neobservata pe langa ei. El shtie ceea ce urasc shi ce iubesc, imi impartaseshte umorul pervers (shi nu doar umorul :D) , suntem pe acceashi lungime de unda. Cunoashte greshelile comise de baietii care reushisera sa-mi atraga atentia shi normal de ciudat calca prin aceleashi "strachini". E mama-natura de vina cumva?
Pentru prima data am acea stralucire in ochi dupa intalnirile lungi shi pasionale. Mama imi zice ca-s shi eu in sfarshit indragostita, iar prietena mea imi zice la tot pasul ca plutesc in adevaratul sens al cuvantului.
El e exceptia mea in absolut tot: fizic e opusul barbatilor care de regula imi trezeau curiozitatea (de fapt intruchiparea a ceea ce urasc la barbatzi) shi moral e ceea ce am ashteptat mult timp. Doar ca ma dezamageshte ... Urasc sa fiu dezamagita, urasc ca va trebui sa plece in lumea lui curand, acolo unde are o viatza shi un viitor mai bun, urasc ca ma face sa ashtept shi ca face aceleashi gresheli ca shi ceilalti... e clisheu?
Poate totushi dai un telefon, cum crezi?

Testamentul iubirii

Am ispita in suflet. O reprezint si reushesc sa o transmit. Pot ispiti, pot sa ma joc, pot sa zambesc, sa spun ca iubesc si chiar simt asta. Dar, exista un "dar". Un "dar" ce nu-mi permite sa-mi intrec limitele. Nu pot trai cu intensitatea fiintei mele decat atunci cand ma joc cu ei.
Se pare ca-s pasionata de shah, fiindca transform regii in pioni. E un hobby sau un mod de viata.
Imi place sa ma joc in parul lui scurt shi moale; sa-i mushc limba shi sa-i sarut buzele; sa ma culc pe umarul lui; sa-l tzin la piept ca pe un copil; sa ma alinte; sa-l tzin de mana; sa-i imbratzishez omoplatzii dezvoltatzi ca sa nu-mi vada fatza maraind de placerea trofeului din bratze. Dar nu ma merita. S-a folosit de slabiciunea mea shi m-a ranit, m-a hulit, m-a uitat, m-a dezamagit. Acum insa i-am aflat slabiciunea cea mai mare - eu - vocea mea, sanii mei, picioarele dezgolite shi privirea de felina. Acum am atuurile pe care le voi folosi nemilos, sa-l fac sa sufere. Sa-mi plateasca fiecare lacrima pricinuita de-a lungul a doi ani. Doi ani in care am fost sacul lui de box. Pana cand m-a sarutat cu fortza intr-o zi de vara si i-am simtit pulsul, caldura trupului si pasiunea de taur. Pacat pentru el, nu a primit ce a vrut. Si e un copil - a incercat sa se razbune pentru refuzul primit, doar ca eu o sa-mi iau revansha. O sa-l ingenunchez zilnic prin indiferentza mea - arma perfecta.

Doamna mea

De un an sunt domnishoara/doamna/iubita/logodnica/amanta nimanui. Nu ca m-as simti rau sau singura, dar... Stiu, o sa spuneti ca e vina mea. Si chiar e. De regula, viatza personala in materie de pereche e undeva pe locul 2, 3. Asa ca nu am de ce ma plange, doar ca e vara, sunt mai libera, serviciul e mai lejer... Ok, e incarcat un pic inainte de alegeri shi dupa o sa fie, da' in rest e ok. Nu invatz, iar prietenii sunt care shi pe unde. Si asta e unul din momentele cand simt lipsa unui el. Unuia caruia m-ash darui complet shi fatza de care ash ramane goala la propriu shi la figurat. Unul care mi-ar scrie mesaje siropoase si m-ar trezi in locul unei raze de soare, ar inlocui soarele si ar eclipsa lumina. Normal, exista si o piesa ce ma inspira in romantismul ieshit din perioada de hibernare.

Lovita de inspiratie si ametita de fum

Ce faceam?
Visam la o poveste!
De ce uram? Ba nu, iubeam cu-ardoare,
Visam la un amor in lumea mare!
Dar visele nu mereu se-adeveresc.
Visam ca-mi scriu a mea uitare,
Ca-mi amintesc al meu sfarsit,
Ca-mi planuiesc ultima suflare
Si ultimul sarut ca-l daruiesc!
Incercam sa inteleg ce-i viata,
Cine sunt eu si ce fac intr-o lume,
In care sunt o straina autohtona
Si-a mea lume e nebuna!
Nu, nu sunt nebuna,
Lumea mi-e nebuna,
Eu nu sunt!
SUnt doar o vapaie de minciuna,
O nebuna lucida-ntre nebuni!
***
Si simt cum imi pierd capul,
Fara a privi inapoi,
Simt cum nebunia-mi invadeaza mintea,
Iar actul de proprietate-i la gunoi!

Un alt blog

Azi m-am pierdut printre noi adrese. Noi pentru mine. Blogg-uri ce mi se parea senzationale si m-am intrebat de ce eu m-am descotorosit de cel vechi..
Si am aflat raspunsul: sunt mult prea nerabdatoare ca sa tin un blog, sa-l pun pe picioare, sa-l fac sa creasca, sa-l cresc eu din fasha, sa-l tin de maini la prima cadere. Si am decis sa-mi intrec propriile limite. Sa-mi demonstrez ca pot sa scriu. Si am s-o fac.
Sa cresti mare, bloggutz noutz! :-*