Mi-e frica

Exact, o noua zi cu faze proasta. KZDMS... Parca e totul okay, perfect shi puf.. dispare magia. Sa-mi bag picioru in fericirea asta care apare shi dispare fara vreun motiv anume. De fapt, ce sa zic, cu El e totul bine. E perfect sau era, nu mai shtiu.
Sunt o fire impulsiva. Pufnesc shi dupa 10 minute imi trece. Dar de data asta imi e frica ca dispare fericirea shi nu mai apare in lumea in care El e magicianul ce mi-o aduce. A decis sa ramana aici, sa-si termine cursurile. Asta e vestea buna. Cea rea e ca nu depinde doar de el... Legalitati, explicatii, permisiuni - sau ba :-s. Traiesc clipa, doar ca frica shi dorintza de a-l avea alaturi ishi baga coada in fericirea prezentului.
Mi-e frica. Daca continua ca mirosul lui sa mi se para unicul aer respirabil, iar bratzele unicul adapost sigur, pai am rupt cuiul. Ce ma fac?
Mi-e frica. Se zice ca cel ce iubeshte mai mult, sufera mai mult. El mi-a dat o replica: iubeshte mai putzin, poate nu suferi. Hai mah, crezi ca-i pe buton asta? Sa fi fost, ma distram acum pe undeva shi nu stateam in fatza computerului, cu o mie shi una intrebari in cap shi incercand sa pun la loc piesele unui puzzle invizibil.
Mi-e frica. Devine prea serios pentru gustul meu shi mult prea condimentat. Certurile de cateva minute sunt la ordinea zilei, incheiate de imbratzishari shi sarutari. Ce chestie - mai pasionale ca in momentele noastre de glorie.
Mi-e frica de angajamente. Sunt mult prea independenta. Da-n acelashi timp, parca vreau sa ma arunc cu capu-n fatza trenului, ca nah, am nevoie de El.
Prea multe idei ce nu-shi gasesc rostul in creierul meu. Mama, parca am fost pusa-n priza....

Стервэ ... сучкэ

Discutam ieri la servici cu o prietena. C. e cu 7 ani mai mare shi cu tot atatia mai bogata in experienta shi nu numai. Vorbeam despre barbati, dragoste shi sex. Ea se pregateshte de maritat. Evenimentul se prognozeaza pe la anu'. De fapt, este un fel de sora mai mare, exemplul mamei mele la mine acasa. Imi zicea despre inceputurile relatiei ei cu actualul si impactul acesteia asupra fostului. Ex-ul ei a fost dragostea din adolescentza-i neastamparata. Dupa un apel fulgerator al iubitului meu, ea imi zambeshte shi zice: "Ma uit la tine shi ma vad pe mine la varsta ta. Eram la fel de dulce-acrishoara. Mai acra decat dulce. Dragostea mea de atunci din 'sterva' nu ma scotea ca shi ceilalti baieti din jur, de altfel. El de-asta pana acum zice ca-s unica lui iubire shi actualei lui iubite."
Uite asha mi-am amintit de un el - S. Am avut o relatie spontana, fulgeratare, in urma cu un an shi 2 luni. A durat putin, insa a fost plina de umor, neprevazut shi atractie. Baiatul avea 22 de ani pe atunci shi un numar infricoshator de cuceriri la activ. Nu zic, nu-s nici eu usha de biserica. Dar ce ziceam, aminte de el mi-a adus cuvantul 'sterva'. De regula, jongla intre 'su4ka' shi 'sterva'. Se pare ca asta-l atragea la mine. Cand nu ma despartisem bine de el, aparuse un altul la orizont - M. Shi ciudat, dar shi asta jongla intre aceste doua determinative. Cu asta insa, a durat ceva mai mult relatia. A fost frumos, plin de culori shi nuantze.Chiar shi dupa despartire, S. era prezent in viatza mea. El shtia de noua relatie a mea shi ma ajuta. Rupea din el, da-mi era umarul de sprijin. Zicea ca e multumit pana shi asha, doar sa ma shtie fericita. Nu voiam sa fie el cel ce imi da sfaturi in legatura cu o alta relatie, dar asha se intampla. El voia sa faca parte din viatza mea.
A trecut mai bine de un an de la despartirea cu S. shi inca ii duc oarecum dorul. El mi-a intrat in suflet pentru faptul ca m-a iubit dezinteresat. Vorbitor de limba rusa, facea eforturi mari ca sa vorbeasca cu mine in limba mea preferata - romana. Declaratiile mi le facea shi pe-alea in romana. Adoram sa le aud sau citesc, asha stangace cum erau, fiindca emotiile ii amplificau greshelile gramaticale shi le faceau mai dulci decat erau. Eram despartiti de jumate de an shi inca puteai sa ne prinzi in discutii interminabile la telefon, in care radeam shi ne aminteam de frumos. El shtia ca-s extrem de hotarata shi ca nu agreez sa fac exceptii. Shtia ca greshise in minutul lui de aur. Simtzeam ca vrea sa dea timpul inapoi. Mi-o zise de multe ori. Shi ciudat, dar voiam sa fac acelashi lucru. Dar nu i-am zis-o vreodata.
Saptamana trecuta m-a sunat. Nu vorbisem de 2 luni, cea mai lunga absentza a lui din lista apelurilor primite. Mi-am dat seama ca e deja vindecat de mine. A invatzat sa traiasca fara a-mi mai cere parerea shi acordul. Ciudat, cand m-a sunat, eram cu M. shi cu actuala lui prietena cu care m-am imprietenit (ea nu shtie ca noi am fost impreuna, e mai bine sa creada ca suntem doar prieteni dintotdeauna). Nu am putut sa vorbesc cu S. prea mult la telefon, nu era politicos sa stau la taclale la telefon mai mult de 3 minute, avand in vedere ca eram insotita. Ash fi vrut sa fiu singura atunci. M., cand a auzit cu cine vorbisem, cica:"ii este dor?", raspunsul meu a fost:"da... " shi mie a urmat in gand. Apelul lui S. mi-a dat o stare aparte.
Acum, cand imi amintesc de apel, vocea lui, ma doare spatele shi am o stare inexplicabila. Imi dau seama ca S. m-a schimbat mult. Mi-a dat incredere in mine, m-a invatzat frumusetzea daruirii ne-reciproce prin propriul exemplu. Poate de-asta viatza se imparte intre 'pana la el' shi 'dupa el'.
Caut un motiv pentru care noi nu am mai fost impreuna shi nu-l gasesc. E de vina lashitatea ambilor sau faptul ca el nu mi-a zis clar shi raspicat ca ma vrea inapoi. Cuvintele lui erau doar:"vreau sa dau timpul inapoi". Eu am fost nehotarata. Nu-mi place sa ma intorc din drum.

P.S. Acum sunt fericita, vreau sa-l shtiu pe S. la fel. Insa nu-mi surade ideea ca el sa sufere inca vreo dezamagire.

Abundenta de ganduri

Azi a plouat. A fost una din zilele cu faze in majoritate proaste. Pe langa faptul ca El nu a sunat, iar eu ashteptam sa sune, shtiind ca n-o sa se intample, a mai shi plouat cu tunete. Mi-e frica de tunete shi fulgere, ma baga in sperieti shi ma obliga sa inchid geamurile shi sa trag jaluzelele.
Am reactzionat mai aiurea ca niciodata din cauza ploii, stare care ma obliga sa mananc (am pus pe mine shi tre' sa scap de kg in plus), sa strig sau sa raspund urat. Bine, recunosc, motivul nevrozitatii mele a fost accentuat de ashteptarea in zadar a unui telefon sau macar un sms care sa contina un pretext plauzibil.
Trebuia sa ne vedem alaltaieri, a amanat intalnirea, zicand ca tre' sa plece in afara orashului shi ca se intoarce a doua zi, seara. Ne-am inteles deci ca ramane pe azi. Ieri, pe la doua mi-a scris ca e acasa mai devreme, dar ca partea rea e raceala, ce l-a apucat. Eu l-am sunat imediat sa vad cat e de rau shi sa-i zic sa ia ceva pentru raceala shi sa incerce sa doarma. Asta a shi facut, zicand ca ma suna cand se trezeshte shi promitzandu-mi ca se simte mai bine azi ca sa ne vedem. Dar nu a sunat. Pe la 11 noaptea m-a sunat M, prietena mea, sa-mi zica sa mergem azi la piscina, sa luam un pic de soare, e ultima luna de vacantza, iar eu am un program lejer. I-am zis ca merg doar daca nu ma vad cu el. L-am sunat sa vad cum se simte shi-n acelashi timp sa vad daca daca ne vedem azi sau merg cu M. la bazin. Dar el avea telefonul deconectat. Azi am ashteptat in zadar sa sune. De fapt shtiu din surse sigure ca la un moment dat era acasa, daca se gandeshte sa motiveze cu "se terminase banii de pe cont".
Nu am suferit niciodata din cauza baietilor, cu o singura exceptie, un el care ma facea sa sufar apeland la punctele mele slabe. In rest am fost dintotdeauna relaxata, fara sa ma complic prea mult cand cineva nu suna, poate din cauza ca ei intotdeauna sunau. Dar cu El e altfel. E acel ceva ce rar gaseshti in Chisinau shi de fapt nu am gasit aici. El imi spunea intotdeauna ca n-o sa dau de ceeea ce am nevoie, din cauza ca e El departe :D. El a shtiut de toate idilele eshuate din ultima jumatate de an shi radea ca-s mult prea inteligenta ca sa-mi placa baietii de aici, de varsta mea. De fapt, niciodata nu am putut sa vad un potential partener in semenii mei. Am fost atrasa intotdeauna de barbatii maturi, cu tzeluri shi idealuri shi nu treceam niciodata neobservata pe langa ei. El shtie ceea ce urasc shi ce iubesc, imi impartaseshte umorul pervers (shi nu doar umorul :D) , suntem pe acceashi lungime de unda. Cunoashte greshelile comise de baietii care reushisera sa-mi atraga atentia shi normal de ciudat calca prin aceleashi "strachini". E mama-natura de vina cumva?
Pentru prima data am acea stralucire in ochi dupa intalnirile lungi shi pasionale. Mama imi zice ca-s shi eu in sfarshit indragostita, iar prietena mea imi zice la tot pasul ca plutesc in adevaratul sens al cuvantului.
El e exceptia mea in absolut tot: fizic e opusul barbatilor care de regula imi trezeau curiozitatea (de fapt intruchiparea a ceea ce urasc la barbatzi) shi moral e ceea ce am ashteptat mult timp. Doar ca ma dezamageshte ... Urasc sa fiu dezamagita, urasc ca va trebui sa plece in lumea lui curand, acolo unde are o viatza shi un viitor mai bun, urasc ca ma face sa ashtept shi ca face aceleashi gresheli ca shi ceilalti... e clisheu?
Poate totushi dai un telefon, cum crezi?