Testamentul iubirii

Am ispita in suflet. O reprezint si reushesc sa o transmit. Pot ispiti, pot sa ma joc, pot sa zambesc, sa spun ca iubesc si chiar simt asta. Dar, exista un "dar". Un "dar" ce nu-mi permite sa-mi intrec limitele. Nu pot trai cu intensitatea fiintei mele decat atunci cand ma joc cu ei.
Se pare ca-s pasionata de shah, fiindca transform regii in pioni. E un hobby sau un mod de viata.
Imi place sa ma joc in parul lui scurt shi moale; sa-i mushc limba shi sa-i sarut buzele; sa ma culc pe umarul lui; sa-l tzin la piept ca pe un copil; sa ma alinte; sa-l tzin de mana; sa-i imbratzishez omoplatzii dezvoltatzi ca sa nu-mi vada fatza maraind de placerea trofeului din bratze. Dar nu ma merita. S-a folosit de slabiciunea mea shi m-a ranit, m-a hulit, m-a uitat, m-a dezamagit. Acum insa i-am aflat slabiciunea cea mai mare - eu - vocea mea, sanii mei, picioarele dezgolite shi privirea de felina. Acum am atuurile pe care le voi folosi nemilos, sa-l fac sa sufere. Sa-mi plateasca fiecare lacrima pricinuita de-a lungul a doi ani. Doi ani in care am fost sacul lui de box. Pana cand m-a sarutat cu fortza intr-o zi de vara si i-am simtit pulsul, caldura trupului si pasiunea de taur. Pacat pentru el, nu a primit ce a vrut. Si e un copil - a incercat sa se razbune pentru refuzul primit, doar ca eu o sa-mi iau revansha. O sa-l ingenunchez zilnic prin indiferentza mea - arma perfecta.

Doamna mea

De un an sunt domnishoara/doamna/iubita/logodnica/amanta nimanui. Nu ca m-as simti rau sau singura, dar... Stiu, o sa spuneti ca e vina mea. Si chiar e. De regula, viatza personala in materie de pereche e undeva pe locul 2, 3. Asa ca nu am de ce ma plange, doar ca e vara, sunt mai libera, serviciul e mai lejer... Ok, e incarcat un pic inainte de alegeri shi dupa o sa fie, da' in rest e ok. Nu invatz, iar prietenii sunt care shi pe unde. Si asta e unul din momentele cand simt lipsa unui el. Unuia caruia m-ash darui complet shi fatza de care ash ramane goala la propriu shi la figurat. Unul care mi-ar scrie mesaje siropoase si m-ar trezi in locul unei raze de soare, ar inlocui soarele si ar eclipsa lumina. Normal, exista si o piesa ce ma inspira in romantismul ieshit din perioada de hibernare.

Lovita de inspiratie si ametita de fum

Ce faceam?
Visam la o poveste!
De ce uram? Ba nu, iubeam cu-ardoare,
Visam la un amor in lumea mare!
Dar visele nu mereu se-adeveresc.
Visam ca-mi scriu a mea uitare,
Ca-mi amintesc al meu sfarsit,
Ca-mi planuiesc ultima suflare
Si ultimul sarut ca-l daruiesc!
Incercam sa inteleg ce-i viata,
Cine sunt eu si ce fac intr-o lume,
In care sunt o straina autohtona
Si-a mea lume e nebuna!
Nu, nu sunt nebuna,
Lumea mi-e nebuna,
Eu nu sunt!
SUnt doar o vapaie de minciuna,
O nebuna lucida-ntre nebuni!
***
Si simt cum imi pierd capul,
Fara a privi inapoi,
Simt cum nebunia-mi invadeaza mintea,
Iar actul de proprietate-i la gunoi!

Un alt blog

Azi m-am pierdut printre noi adrese. Noi pentru mine. Blogg-uri ce mi se parea senzationale si m-am intrebat de ce eu m-am descotorosit de cel vechi..
Si am aflat raspunsul: sunt mult prea nerabdatoare ca sa tin un blog, sa-l pun pe picioare, sa-l fac sa creasca, sa-l cresc eu din fasha, sa-l tin de maini la prima cadere. Si am decis sa-mi intrec propriile limite. Sa-mi demonstrez ca pot sa scriu. Si am s-o fac.
Sa cresti mare, bloggutz noutz! :-*