Testamentul iubirii

Am ispita in suflet. O reprezint si reushesc sa o transmit. Pot ispiti, pot sa ma joc, pot sa zambesc, sa spun ca iubesc si chiar simt asta. Dar, exista un "dar". Un "dar" ce nu-mi permite sa-mi intrec limitele. Nu pot trai cu intensitatea fiintei mele decat atunci cand ma joc cu ei.
Se pare ca-s pasionata de shah, fiindca transform regii in pioni. E un hobby sau un mod de viata.
Imi place sa ma joc in parul lui scurt shi moale; sa-i mushc limba shi sa-i sarut buzele; sa ma culc pe umarul lui; sa-l tzin la piept ca pe un copil; sa ma alinte; sa-l tzin de mana; sa-i imbratzishez omoplatzii dezvoltatzi ca sa nu-mi vada fatza maraind de placerea trofeului din bratze. Dar nu ma merita. S-a folosit de slabiciunea mea shi m-a ranit, m-a hulit, m-a uitat, m-a dezamagit. Acum insa i-am aflat slabiciunea cea mai mare - eu - vocea mea, sanii mei, picioarele dezgolite shi privirea de felina. Acum am atuurile pe care le voi folosi nemilos, sa-l fac sa sufere. Sa-mi plateasca fiecare lacrima pricinuita de-a lungul a doi ani. Doi ani in care am fost sacul lui de box. Pana cand m-a sarutat cu fortza intr-o zi de vara si i-am simtit pulsul, caldura trupului si pasiunea de taur. Pacat pentru el, nu a primit ce a vrut. Si e un copil - a incercat sa se razbune pentru refuzul primit, doar ca eu o sa-mi iau revansha. O sa-l ingenunchez zilnic prin indiferentza mea - arma perfecta.