Mi-e frica

Exact, o noua zi cu faze proasta. KZDMS... Parca e totul okay, perfect shi puf.. dispare magia. Sa-mi bag picioru in fericirea asta care apare shi dispare fara vreun motiv anume. De fapt, ce sa zic, cu El e totul bine. E perfect sau era, nu mai shtiu.
Sunt o fire impulsiva. Pufnesc shi dupa 10 minute imi trece. Dar de data asta imi e frica ca dispare fericirea shi nu mai apare in lumea in care El e magicianul ce mi-o aduce. A decis sa ramana aici, sa-si termine cursurile. Asta e vestea buna. Cea rea e ca nu depinde doar de el... Legalitati, explicatii, permisiuni - sau ba :-s. Traiesc clipa, doar ca frica shi dorintza de a-l avea alaturi ishi baga coada in fericirea prezentului.
Mi-e frica. Daca continua ca mirosul lui sa mi se para unicul aer respirabil, iar bratzele unicul adapost sigur, pai am rupt cuiul. Ce ma fac?
Mi-e frica. Se zice ca cel ce iubeshte mai mult, sufera mai mult. El mi-a dat o replica: iubeshte mai putzin, poate nu suferi. Hai mah, crezi ca-i pe buton asta? Sa fi fost, ma distram acum pe undeva shi nu stateam in fatza computerului, cu o mie shi una intrebari in cap shi incercand sa pun la loc piesele unui puzzle invizibil.
Mi-e frica. Devine prea serios pentru gustul meu shi mult prea condimentat. Certurile de cateva minute sunt la ordinea zilei, incheiate de imbratzishari shi sarutari. Ce chestie - mai pasionale ca in momentele noastre de glorie.
Mi-e frica de angajamente. Sunt mult prea independenta. Da-n acelashi timp, parca vreau sa ma arunc cu capu-n fatza trenului, ca nah, am nevoie de El.
Prea multe idei ce nu-shi gasesc rostul in creierul meu. Mama, parca am fost pusa-n priza....